Madame Gogany

Odată ce am rămas însărcinată, am inceput sa primesc o mulțime de sfaturi despre ce sa fac, să nu fac, să mănânc, să nu mănânc, ce sa cumpăr, să nu cumpăr, etc.  Daca cumva credeam că asta a fost tot, ei bine... NU! Odată ce am născut am ajuns sa primesc sfaturi de la toți cei din jur ( apropiați sau nu) despre ce trebuie sa fac, ce nu  trebuie sa fac, ce trebuie să mănânc, ce trebuie sa beau sau din contra. Inclusiv pe strada deseori primesc mustrări că nu îmbrac copilul suficient, că nu îi pun căciulă la 30 de grade etc.,etc.  Aștept cu nerăbdare să văd ce urmează, deși mă gândesc cu groaza că probabil va trebui sa socializeze și copilul cu niste copii, care au părinți și păreri pe care în mod cert mi le vor spune. Și toate astea pentru ce ? Pentru a pune mai multa presiune pe bietele proaspete mame? Pentru a le arata cat de incompetente sunt? Ei, nu știu pentru ce, dar e clar că distracția va continua și pe viitor că bagaretii sunt pretutindeni și tare mă g...

După o noapte nedormita, pe lângă celelalte nopți dormite fragmentat, evident că nu gândești foarte coerent. Iată că în urma cu 2 zile, după o noapte în care fetița mea a vrut să suga/suzeteze non-stop am zis că așa nu se mai poate. Daca in alte nopți suge ce suge și apoi adoarme, cum scoteam sânul, cum se trezea, se așeza în fund și plângea.  Evident, ca orice mama nedormita de ceva timp, am zis că o înțarc. Caut pe Facebook grupuri de înțărcare, cursuri, curs parca nu prea voiam pt că știam bine că încă nu e momentul. Vad un grup de înțărcare blanda, dau join.   Mi-am continuat viața, am hranit copilul ca și până acum, seara primesc mesaj de la adminul grupului, sa îi zic ce vârstă are copilul. Zic, 7 luni, dar eu nu vreau încă să intarc, ci doar sa mă pregătesc din timp sa știu ce presupune. Ei... Iată că nu mi-a mai răspuns, eu nu am primit nici acces în grup și stau și mă gândesc că parcă ideea era sa alăptezi cat vrei tu, cat vrea copilul ... Că d...

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.  Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.  Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...

Pe vremea când nu aveam copil, credeam că somn de bebeluș înseamnă somn lin , relaxat, ba chiar un somn adânc. Ei iată că de fapt (cel puțin la noi) somn de bebeluș a fost somn pe pieptul meu in primele luni, până m-am speriat că poate cădea și am luat decizia sa incerc sa o pun langa mine indiferent de cat de mult obiectează.  Acum somnul de bebeluș consta in mult efort in a adormi-o de câteva ori pe zi iar daca cumva îndrăznesc să plec de la locul faptei,  mare jale... . Are senzor de mama, funcționează mai bine decât webcamul 2k, ala mai are din când în când lag. Și când mai auzi de copii care dorm neîntrerupt toată noaptea sau adorm singuri peste zi, te gândești că sigur faci tu ceva greșit și poate chiar faci, dar cine mai știe ce face in perioadele astea. :)  Aștept cu nerăbdare să nu mai avem parte decât de un adormit pe zi și somn de bebeluș care sa lege macar 3 ore noaptea, dar probabil vor veni alte challenge-uri in vremurile acelea.  Și-acum va...

Nu știu cum ar trebui sa intitulez prima postare. Am mai avut bloguri (pe care le-am abandonat din lipsa de timp, din lene, din sila), însă acum mi-aș dori sa continuu cu scrisul cat mai mult timp. Simt nevoia sa "astern pe foaie" toate gândurile, temerile, sfaturile, pentru a face și altceva in afara de schimbat scutece și adormit copilul.   Nu e blog de parenting, daca cumva asta va așteptati, e doar un blog de viață de mama, in plina pandemie când întâlnirile cu prietenii s-au rărit, fiind aproape inexist nte, cand familiile sunt departe, etc. Nimic nu e roz, e gri, un gri monoton animat doar de râsul copilului și de giumbușlucurile pe care le face in fiecare zi.  Așadar, see you later 🐊! Photo:  pixabey.com