De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.
Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.
Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu mai simți durere și eventual simți plăcere durează luni bune.
Părea să se atașeze bine, dar efectiv nu puteam gândi. Nu auzeam când înghițea, nu înțelegeam de ce vrea sa mănânce non-stop, nimeni nu îmi spusese că efectiv va sta in continuu la san in prima perioada.
Am simțit un amalgam de sentimente și durere, multa durere, atât fizica, cât și psihică, in cocktailul de hormoni primit odată cu nașterea.
Probabil cea mai înțeleaptă decizie a fost să iau legătura cu un consultant in alăptare, așa am avut siguranța că fac bine ce fac și am reușit să scap de sentimentul de vina pentru că îi dau formula.
In momentul de fata alăptez exclusiv, deși mai am momente când nu mai vreau, însă știu că e cea mai buna decizie pentru copilul meu. Placere nu simt, deși mi-e drag cand o văd la pieptul meu și am un soi de satisfacție că până la 6 luni a trăit doar datorită laptelui primit de la mine.Și, da, nu mai doare, însă abia după câteva luni m-am putut lauda cu asta.
Photo: pixabey.com
Comments
Post a Comment