La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu. 

Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior.

In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi nici nu erati nascuti!"?  Imi pare rau ca nu aveam si o shaorma in mana sa musc din ea cu pofta sau macar o ciocolata din-aia buna cu multe straturi de crema, sa fie peisajul complet. 

Am mijit ochii pe usa (ca imi sechestreaza copilul ochelarii si astigmatismul imi joaca feste), desupra celor care stateau in sezut pe scara de la intrare si mi-au confirmat ca au program de la 9, halal program.  Asta e program de sala? De la 9 la 12 noaptea. Desi la 12 noaptea e cam prima trezire, as putea da o fuga. 

Eu am oftat dezamagita ca nu imi pot face aceasta bucurie, ei au răsuflat usurati ca nu vine vreo batrana mama gonflata la sala lor de cartier, deci toata lumea fericita. Toate bune in Salajan, sa zic.