Am locuit 3 ani și jumătate în Belgia. Nu e o țară perfectă, are și ea plusuri și minusuri, însă am observat ceva care înainte nu imi atrăgea atenția deloc. Înainte de a începe pandemia am participat la un atelier de utilizare a PC-ului fiind legata la ochi. Atelierul era organizat de cei de la Asociatia Amais și invita la un loc persoane tipice și non-tipice, cu probleme de vedere. Trebuie să recunosc ca mi s-a parut al naibii de greu să utilizez pc-ul fără să văd, unii dintre ceilalți participanți fiind foarte abili, dar am plecat cu ceva în plus, am devenit atentă la cât de bine stam noi la capitolul incluziune socială. Iete cam rău stam, ăsta ar fi răspunsul. Probabil acesta este motivul pentru care nu vezi în autobuze, în metrou, în Mall, pe stradă, persoane cu dizabilitati, indiferent de care. Odată ce am născut am resimțit din nou frustrare când încercam să merg cu caruciorul în diverse locuri. Atunci am observat și că blocul nostru dispunea de o rampă, cea pe care este transpor...