Incluziunea sociala, închidem ochii și ne mințim că nu există persoane cu dizabilități

Am locuit 3 ani și jumătate în Belgia. Nu e o țară perfectă, are și ea plusuri și minusuri, însă am observat ceva care înainte nu imi atrăgea atenția deloc.

Înainte de a începe pandemia am participat la un atelier de utilizare a PC-ului fiind legata la ochi. Atelierul era organizat de cei de la Asociatia Amais și invita la un loc persoane tipice și non-tipice, cu probleme de vedere. Trebuie să recunosc ca mi s-a parut al naibii de greu să utilizez pc-ul fără să văd, unii dintre ceilalți participanți fiind foarte abili, dar am plecat cu ceva în plus, am devenit atentă la cât de bine stam noi la capitolul incluziune socială. Iete cam rău stam, ăsta ar fi răspunsul. Probabil acesta este motivul pentru care nu vezi în autobuze, în metrou, în Mall, pe stradă, persoane cu dizabilitati, indiferent de care.

Odată ce am născut am resimțit din nou frustrare când încercam să merg cu caruciorul în diverse locuri. Atunci am observat și că blocul nostru dispunea de o rampă, cea pe care este transportat gunoiul din bloc. Cam cât de tare ți-ai dori sa o utilizezi dacă ar fi singura rampa disponibila? Metrorex să zicem că a încercat să adapteze rețeaua, sa îți permită cât de cât accesul, doar că nu toate stațiile de metrou sunt prevazute cu lift, daca vrei să schimbi metroul din păcate nu ai cum, ci trebuie să faci tronsonul de la un capăt la altul. La Unirii nu am găsit nicio variata să pot schimba tronsonul, probabil singura posibilitate e la Victoriei Să nu mai vorbim de lipsa de bun simț a celor care utilizează lifturile din lene.

De curând s-a inaugurat gara de la Aeroportul Henri Coandă, doar că e atât de bine făcută treaba încât e un spațiu imens între peron și tren, de ce ar fi fost ceva făcut ca lumea? 

Acum ajung la Bruxelles, peste tot te poți descurca cu un carucior, ai lift, ai rampe.  Dacă esti nevăzător ai în fiecare stație de metrou panouri scrise în braille, ca să poți călători, să te poți descurca. 

Am fost la un mall ordinar și deși aveai câteva ascensoare, scări rulante, dispuneau și de rampa la fiecare etaj.

Cam asta înseamnă incluziune socială, cam asta înseamnă să îți pese de toți oamenii din țară ta. Nu mai vorbesc de pensiile de handicap care sunt o mizerie și tot ce îți poți dori aici e să fii sănătos.

Photo credit unsplash