Skip to main content

Aproape 9 luni

Usor, usor (si nu prea ușor) se fac 9 luni de cand a aparut Delia in viata noastra. Inainte sa nasc (cred ca înainte, ca cine mai stie ce a fost inainte si ce dupa) am ascultat un psiholog care spunea ca efectele secundare asupra psihicului se vad dupa 9 luni la mamele care isi cresc copiii singure. Am stat cu teama asta pana acum si pot confirma. 

Desi teoretic viata e mai usoara, mai palpitanta, mai interactiva, tot grea e si parca energia se imputineaza pe zi ce trece si ciuda pe mine ca nu pot face lucrurile mai bine, ca nu am mai multa rabdare, ca nu acord atentie100% si folosesc prea mult telefonul, ca nu stiu suficient, ca nu fac suficient.

Ieri sau alaltaieri am facut un test de personalitate si nu stiam ce sa raspund, ce as fi răspuns acum 9 luni sau conform noii mele versiuni. Am terminat testul si mi-am zis " dar eu nu sunt asa, asta nu sunt eu" intrebandu-ma daca ma voi mai regasi in acel "eu" de dinainte.

Oare ce imi lipsește de nu pot fi fericita 100%, in afara de timpul pentru mine, un masaj bun, o cafea fara un copil agatat, o plimbare cu cainele fara un copil in sistemul de purtare, o clasa la sala unde sa transpir in ultimul hal si sa activez endorfinele si energia. Si ma mai intreb de ce mananc dulciuri, pai poate pentru ca e singura placere care mi-a ramas, ca nici macar o tigara nu pot fuma sau bea un pahar de alcool pentru ca nu imi mai stiu limitele si mi-e ca nu aud copilul cand se trezeste si il gasesc dimineața picat in cap.

Ma scuzati ca nu sunt zen.

Photo: pixabey.com

Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Unde-i aia de dinainte?

Trebuia sa ajung la control ginecologic la 6 luni dupa ce am nascut, doar ca timpul nu imi este intotdeauna cel mai bun prieten, ba m-au mai sabotat si cei de la Medicover si mi-au anulat in 2 luni controalele si uite asa ca in loc de controlul de 6 luni, s-a facut de 9 luni. Am facut analizele si dupa ce am primit rezultatele hai sa merg sa mi le interpreteze. Ajung acolo, plin de gravide fericite cu sarcini mai mici, mai mari, in fine. Ma uit in jos la pantalonul meu, surpriza... O pata de banana, pentru ca hei, facem autodiversificare si ii era foame copilului in masina. Racai banana cu unghia, ca nu aveam alta opțiune la momentul acela si stateam si ma gandeam, cum ar fi sa le zic gravidelor "vedeti pata asta? E banana, asa o sa fiti si voi peste cateva luni". Mai arunc un ochi peste bluza sa vad daca mai am si alte pete, un san la loc celalalt iesit. Si ma bufnea cumva rasul cat imi lua sa ma pregătesc cand mergeam la un control in sarcina sau inainte, ca ma schimbam de ...
Post a Comment
Read more

La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu.  Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior. In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi ...
Post a Comment
Read more

Alaptarea - între plăcere și durere

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.  Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.  Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...
Post a Comment
Read more