Am mers pana la Mercerie sa caut nistre velcro pentru hainuta cainelui ca nu se mai prinde cel vechi si stand eu asa in magazin cu copilul in sistemul de purtare, tot insista vanzatoarea ca ce baiat frumos blabla. Nu stiu ce a fost in capul meu sa ii spun ca nu e baiat, ci fata. Atat mi-a trebuit, ca a si inceput sa imi povesteasca cum toata lumea credea si de fiica ei ca e baiat, ca era bruneta. Ca asa par domle copiii bruneti, baieti. Si de ce nu are cercei, ca sa ii zic nasei sa ii puna copilului cercei, sa ii ia copilului cercei de haur sa se vada dom`le ca e fetita. Ca se pun pana in 2 luni si jumatate ca sa nu simta.
Oare cum ar fi reactionat daca ii ziceam ca nu are nasa si e si nebotezata ? Nu am avut curaj sa mai zic si asta. :D
Si totusi, ce naiba a fost in capul meu sa o corectez ca e fata? Pentru ce atata polologhie ? Uite asa am visat peste noapte ca ii punea cineva cercei cu forta copilului si sufeream ca o doare. Lasa sa creada lumea ca e baiat si ea sa fie fericita, ca daca va semana cu maica-sa nu se va incurca de un piercing , o sa isi faca mai multe. :D
Comments
Post a Comment