Ieri dimineață vad pe un grup de alaptare cum un consultant povestea despre discutia cu o mama epuizata care voia sa intarce copilul in speranța ca o sa mai lege si ea vreodată cateva ore de somn. Inutil sa zic ca o acuza pe mama de faptul ca nu isi asuma noul rol, ca s-a lovit cu capul de realitate (care nu coincide cu ce credea) si ii prezenta motivele pentru care trebuie sa alapteze, ca altfel o sa își imbolnaveasca copilul dandu-i formula. Sigur de asta avea nevoie biata femeie, nu de un cuvant bun si o speranta ca va fi mai bine candva.
Am dat repede un comentariu, nervoasa fiind ca si eu legasem putine ore de somn si sunt nedormita de vreo 10 luni, dupa care am zis, de ce naiba ma stresez eu? Am sters comentariul si am iesit din grup gandindu-ma ca nu vreau sa fac parte dintr-un cuib de viespi in care se practica bullyingul.
Ei, de bullying ne lovim de cand ne hotaram sa nastem:
-nastere vaginala/ cezariana
-nastere vaginala cu epidurala/ fara epidurala
Odata ce am nascut:
-alaptare/formula
- alaptare/ hranire mixta
Odata ce incepe bebelușul diversificarea:
-diversificare de la 4 luni/ de la 6 luni
- diversificare clasica/autodiversificare
Si o tot tinem asa... Si culmea e ca daca ne întrebi, ne asteptam ca cei mici sa fie crescuti in spiritul empatiei , noi practicand bullyingul din primele lor momente de viata cu cei din jur.
Photo: pixabey.com
Comments
Post a Comment