Ieri am iesit la plimbare cu carutul. In sfarsit după 7 luni a inceput sa il accepte, mare bucurie si la noi sa fie, ca deja am spatele cocarjat de la carat bebelusul si alaptat ore întregi noaptea. Pot afirma cu tarie ca am îmbătrânit 10 ani pe putin in cele 9 luni, daca mai pun la socoteala si lunile de sarcina... Soc si groaza.
Si cum ne plimbam noi asa, vad o doamna ca se zambea la copil. Eu vorbeam la telefon si asteptam sa se faca verde. Dupa cateva secunde pac, vad ca baga mana la copil sa ii puna mana pe fata. Ce sa zic? A iesit monstrul din mine, mother of dragons, mama naibii sau a naibii, cum vreti sa ii spuneți. Nu prea pricep cum vine asta, in plina pandemie, un strain sa se bage in carutul copilului sa ii pună mana pe fata, un pupic pe buze mai lipsea.
Nu prea pricep eu multe, si daca inainte ziceam ca nu ma prea omor după copii, acum realizez ca nu imi plac adultii si relatia lor cu copiii. Haos total. Sesizez comportamentele tampite ale parintilor in raionul de copii. Pupatul mainilor copiilor, o mizerie de obicei transmisa din generatie in generație. Miorlaitul cand vorbesti cu copilul de parca i-ar placea bietului sa te scalambai si sa te mitai. Au ajuns bietii copii sa se miorlaie si ei crezand ca asa e normal, desi la cata amploare a luat fenomenul ar putea fi considerata o normalitate. Pana si la desene vorbesc ciudat personajele, cum naiba... Dar hai ca s-a inflamat drama mama. Va pup. La revedere.
Photo: pixabey.com
Comments
Post a Comment