Ce ne facem când nu ne zâmbesc copiii?

Fetita noastră din start a fost serioasa. Nu zâmbește oricui și oriunde, pana si cu noi e tare zgârcita.

Inițial ne-am gândit ca am facut noi vreo greșeală de e asa serioasa, apoi ne-am dat seama ca asta e și ca nu e vreo obligație sa zâmbești la comanda.

Dar ce mama naibii te faci cu toți cei din jur care parca își fac un scop în viata sa facă copilul sa zâmbească? Sau mai aud replici de genul "dacă ar zâmbi ar fi și mai frumoasa...." . Probabil și ea ar zice " dacă nu te-ai mai scalambai la mine", "dacă nu te-ai mai mitai a mine... ", dar bietul copil te accepta asa cum ești, cel puțin încă.

Ma tot întreb de ce nevoia asta sa faci copilul sa zâmbească. Pana si vânzătoarea de la supermarket încearcă sa o amuze. Am patit și cu unii medici, așteptau nerăbdători un zâmbet. Probabil dacă îți zâmbește un copil te simți mai de treaba. Ar mai fi explicația ca sunt singurii care nu poarta masca în magazine, macar de zâmbetul lor sa te bucuri

Revenind la ideile tampite pe care le avem, ești criminal în serie dacă lași copilul sa planga. E aproape unanim acceptat ca o suzeta înfiptă-n gura o sa îl facă mai fericit, decât sa planga... Doar oricine ar molfai o bucata de plastic cu drag.

Imi amintesc cand era mica ca ii mai dădeam câteodată suzeta în mașină și sufeream ca un câine pentru simplul fapt ca ii acopeream gura, ca nu o lasam sa se exprime, pentru ca practic imi crea mie un disconfort, ea doar se elibera. Norocul meu a fost ca ea arunca suzeta și nu am mai insistat, am găsit alte metode de a o liniști când suntem presați de timp, cand nu avem nicio șansă să avansam.

Ma bucur nespus ca am acces la informație, ca am nascut în era internetului (ca și aici poți găsi resurse interesante) și asa poate vom avea o șansă să creștem un copil cât de cât echilibrat, altfel am fi continuat cu patternul de parenting primit din mosi strămoși. Dada, cel cu "nu tine copilul în brate ca se învață", "copiii nu știu nimic" sau din contra "copiii cunosc arta manipulării", "lasa copilul sa planga în pătuț ca să adoarma singur" etc etc.

Comments

Unde-i aia de dinainte?

Trebuia sa ajung la control ginecologic la 6 luni dupa ce am nascut, doar ca timpul nu imi este intotdeauna cel mai bun prieten, ba m-au mai sabotat si cei de la Medicover si mi-au anulat in 2 luni controalele si uite asa ca in loc de controlul de 6 luni, s-a facut de 9 luni. Am facut analizele si dupa ce am primit rezultatele hai sa merg sa mi le interpreteze. Ajung acolo, plin de gravide fericite cu sarcini mai mici, mai mari, in fine. Ma uit in jos la pantalonul meu, surpriza... O pata de banana, pentru ca hei, facem autodiversificare si ii era foame copilului in masina. Racai banana cu unghia, ca nu aveam alta opțiune la momentul acela si stateam si ma gandeam, cum ar fi sa le zic gravidelor "vedeti pata asta? E banana, asa o sa fiti si voi peste cateva luni". Mai arunc un ochi peste bluza sa vad daca mai am si alte pete, un san la loc celalalt iesit. Si ma bufnea cumva rasul cat imi lua sa ma pregătesc cand mergeam la un control in sarcina sau inainte, ca ma schimbam de ...

La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu. Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior. In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi ...

Alaptarea - între plăcere și durere

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni. Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema. Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...

Madame Gogany

Search This Blog