Prietenul cel mai bun

Am un catel de 11 ani și jumătate. Mi-am închipuit tot timpul ca ar fi tare drăguț ca atunci când voi avea un copil sa fie încă parte din familia noastră și din fericire iată ca s-a întâmplat. 

Nu este cel mai frumos catel, nici cel mai inteligent, e umblat, socializat, dar e atât de încăpățânata încât efectiv nu a prea fost interesata sa învețe ceva. Nici în lesa nu merge frumos, are o gramada de defecte, insa are o mare calitate, o poți împleti și nu iti face nimic. Nu te musca, las copiii sa pună mana pe ea fără grija. 

Pe timpul sarcinii ma asteptam sa aibă vreun instinct de protecție, sa stea lipita de mine. Nexam! N-ai sa vezi! Era la fel de măgărita, se urca pe burta mea ca să ajungă de pe o parte pe alta a patului.

Când am venit din Maternitate am cam evitat sa o las cu Delia pentru ca lasa f mult par. Oricum, și ea a fost destul de retrasa, nu a mai urcat în pat și sincera sa fiu cred ca a cam suferit ca nu mai puteam sa o plimb eu, sa stau cu ea la fel de mult ca înainte. Ideea e ca de când a început sa misune Delia, evident ca a fost inevitabil sa o mai tin la distanta. 

Delia prin august ( adica pe la 4 luni jumătate) , cand am rămas în Constanta și am considerat ca cel mai bine luam doar o saltea, a inceput sa facă un fel de sărituri de pe burta ca să ajungă la Happy ( cainele). Evident ca am dormit toate 3 și asa dormim de atunci. S-a legat o prietenie foarte frumoasa între ele. 

Odată cu diversificarea s-au împrietenit și mai mult, poate chiar prea. Ii arunca mancarea și se uita la ea, Happy rade tot ( desi a devenit mai selectiva în ultima perioada). 

Am surprins-o chiar pe Happy când i-a adus o coaja de kaki Deliei, iar ea i-a dat la schimb... Ei uite ca nu mai stiu ce. O smotoceste, o împletește, Happy nu reacționează în niciun fel, maxim se duce în cealaltă camera.

Pai și stau eu și ma gândesc la cele care dau cainele când rămân gravide, cum sa ratezi asa o prietenie? Da, e greu cu plimbatul, as minti sa zic ca nu. Viata se complica când mai ai și un câine, insa cred cu tărie ca cresc mult mai simpatici copiii care au catel în casa și mi se pare atât de nedrept sa te descotorosesti de un animal care ti-a fost fidel pana în momentul x.

Oricât de complicat e, mai ales cu plecările și ieșitul pe-afara, mi se pare atât de frumoasă relația lor, încât ma bucur ca Universul ne-a ales pe noi sa ne bucuram de amândouă.