Am ieșit ieri până în IOR cu Delia. Toate bune și frumoase, vremea okish, un vânt cam puternic (de nu știam dacă sa ii pun căciulă sau nu), in rest călduț.
Ne-am fâțâit pe acolo, am mers la locul de joacă, a interacționat cu un cățel tare simpatic care a vrut să o lingã pe față. A fost fun până când într-o clipă de neatenție, o fracțiune de secundă, a pus mâna pe ceva verde albastrui. Să fi fost creta, sa fi fost otrava, sa fi fost altceva?!?! Nu știu....cert e că am împachetat copilul și l-am adus acasă. Am incercat sa sfărâm cu piciorul sa văd daca e cretă, nu prea părea. A mârâit un pic, aia e... și stăteam așa și mă gândeam, într-o țarã normală la cap nu te-ai teme că a pus copilul mana pe otravă, în Romania din păcate...
Inevitabil mi-am amintit de cum acum mai bine de 10 ani, prin Militari, pe vremea când erau câini vagabonzi, oamenii de bine puneau pe strada crenvurști cu otrava, că doar deh.... . M-a traumatizat întâmplarea aia, mai ales pentru că au fost căței care au luat pe lăbuțe praf de otrava și erau sa o încurce
Comments
Post a Comment