Când mă gândesc la Paști, inevitabil mă văd în apartamentul in care am copilărit.
Ziua de sâmbătă decurgea cam așa: mama se trezea dis de dimineață și trebăluia prin bucătărie, că doar deh, trebuia să facă mâncare că asta înseamnă sărbătoare la noi. Oua, tarta cu ciuperci, prăjituri și fursecuri, fripturi și ciorbe,pe toate le cam făcea săraca în ajun de sărbătoare.
Când mă trezeam o ajutam sau cine știe ce mă punea ea sa fac și seara, deși mai era o grămadă de treabă de făcut, așa mă bușea un somn... lucru care o enerva maxim.
La 12 noaptea ieșeam in goana sa luam lumina, ne întorceam acasă și începeam să mâncăm din bucatele abia terminate. Eu mă culcam ca o măgară, că doar muncisem de numa toată ziua, ea, săraca, mai făcea chestii prin casa. Toată această nebunie, ca sa ne prindă Pastele pregătite.
Iată că eu am zis pas anul asta. Am colorat niste oua, am făcut niște chestii pentru Delia, refuz sa gătesc mâine de sătulă ce sunt de gătit. Cozonac nu avem, pasca nici atât și ce o sa se întâmple? Lumina nu o sa luam pentru că eu o sa dorm in mod cert la 12 noaptea, Delia nu știe că în zi de sărbătoare se doarme mai mult.
Curățenie, o sa incerc sa fac un pic, dar nu o să mă arunc pe geamuri sa le curat, sa fie sănătoase. Ieri mi-a stat inima când s-a dezechilibrat o fata care ștergea geamul. Să le ia Gaia de geamuri, că da o ploaie și le face muci.
Acestea fiind spuse, ce se va întâmpla dacă nu mă omor eu astăzi cu treaba? Ce se va întâmpla dacă ieșim în parc și ne amuzam ? Nimic. Sărbători liniștite să aveți și pun și o poza cu dovada că am făcut oua colorate (ba chiar natural, fara prafuri și alte minuni).
Sărbători liniștite!
Comments
Post a Comment