Din ce în ce mai mult ma gandesc, de ce sa cumperi pistoale unui copil? Nu mai bine ii cumperi o minge? Sau poate o bicicleta. Sau poate un set de construit, nu de distrus. Poate ca vine și intr-un context sensibil, intr-o perioada tumultuoasa la granita noastră, cumva ne afectează relativ direct războiul din Ucraina, ca ar fi cam nasol sa ne învecinam cu Rusia și sa ii simțim în impungandu-ne în coasta.
Acum o săptămână am fost la un eveniment și a venit un animator care le dădea mitraliere făcute din baloane băieților. De ce mitraliere? De ce nu cățeluși? De ce încurajăm ideea de normalitate în folosirea armelor, fie ele și de jucărie?
Astăzi am văzut o imagine a lui Pawel Kuczynski care mi-a răscolit din nou gândurile. O fetita ștergea tabla pe care erau desenate diverse tipuri de mitraliere și pistoale. Întrebarea unuia dintre cei care văzuse imaginea a fost "le ștergem și le înlocuim cu ce?". Poate cu porumbei ai păcii, poate cu flori, refuz sa cred ca cu o bomba atomica.
Oare de ce nevoia asta de a cuceri, de a ne bate pentru a câștiga? A câștiga ce? A ne bate pentru ce și cu cine? Cu oameni ca mine și ca tine care au pur și simplu ghinionul de a se fi născut într-o tara rivala?
Cumva ma bucur ca avem fetita pentru ca probabil nu va primi pistoale, pentru ca nu știu cum as gestiona primirea unui astfel de cadou, desi nici de seturile de bucătărie, păpușile Barbie nu sunt foarte impacata, dar măcar nu încurajează violența.
Comments
Post a Comment