De trei zile si trei nopti, ca in poveste, ne luptam cu febra, febra mare, tot bate inspre 40, uneori si mai mult. Ieri am fost la pediatru sa vedem ce mama naibii se intampla, cum s-a stricat copilul.
E drept, in ultima vreme am lasat-o sa socializeze cu copii, am dus-o prin parc, la locuri de joaca, basca am stat vreo doua ore in clinica acum vreo saptamana sa ii facem niste investigatii la Pediatrie, de unde tind sa cred ca s-a si procopsit cu ceva.
OOk... si mergem noi ieri la control, ma opresc la farmacia din cadrul clinicii cu copilul in sistemul de purtare sa iau cele trebuincioase, sa nu mai stau sa o car prin alte parti. In farmacie un domn fara masca. Imi zic, hai ca astept in afara sa nu ne mai procopsim si cu alti crocobauri. O doamna grabita da sa mi-o ia inainte, avansez timid in spatele domnului. Pleaca... doar ca doamna cu probleme mai importante decat un copil bolnav imi zice "vreau doar sa iau un lucru". Nu zic nimic. Si incepe o discutie despre cum vrea sa ia un pampers ca are de facut un RMN si sa nu se scape pe ea, ca dureaza o ora etc. Bon... dar nu voia o cutie, ci la bucata, dar nu mai au voie sa dea la bucata, dar har, dar mar, dar cat costa?, dar bine, fie... in fine, nu se mai termina discutia, eu cu copilul febril in brate.
Trebuie sa recunosc ca la sfarsit i-am spus ca si eu doar un lucru voiam sa cumpar si mai am si un copil cu febra in brate. Vai, parea surprinsa, ca doar ce naiba ai face intr-o clinica cu un copil agatat de gat?
Si stau asa si ma gandesc... cum sa te bagi in fata unei femei care cara de un copil? Si pentru ce? Acest "un lucru vreau sa cumpar"... . Si pun pariu ca duminica merge la biserica si se considera un bun crestin, insa problemele ei sunt mai importante decat ale unui muritor de rand nedormit, febril, vai de capul lui.
Cand vom fi educati, probabil lucrurile vor merge mai bine in tara asta, cat timp empatia e 0 fata de aproape, nu, nu vom fi mai bine, oricine ne-ar conduce, orice am face noi. Si imi amintesc cum pe vremea cand eram in Belgia m-am impiedicat de pedalele unei biciclete si am cazut ca o placinta pe asfalt, si au venit mai multe persoane sa ma intrebe daca sunt in regula. Yete aici nu ca nu ma astept, ba chiar din contra, poate mi-ar da si un sut ca le stau in drum. Ce naiba ne-a dezumanizat in halul asta? Nevoile? Statul la coada din Comunism? Ma tot intreb si ma gandesc ca in societatea asta bolnava va trai si copilul asta crescut cu empatie, educatie cu respect, etc.
Noi sa fim sanatosi si sa ne gasim fericirea in lucruri marunte, ca sa nu o luam razna.
Comments
Post a Comment