Skip to main content

Ferma animalelor

Saptamana trecuta plănuiam sa petrecem în we macar o ora doar noi doi, fără copil. Urma sa vina mama și am zis, gata, aia e., profitam. Toate bune și frumoase, doar ca planul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg, așadar ne-am trezit ca am petrecut un weekend de vis cu mama și copilul 👀.

Vorba vine, un weekend, căci a venit sâmbăta după-amiază în București și astăzi a avut ceva treabă iar mâine pleacă. Nici vremea nu ne-a ajutat sau prognoza care anunța cu surle și trâmbițe un potop, motiv pentru care ne-am găsit fericirea la Ferma Animalelor.

De dinainte sa avem copil imi doream sa merg la Ferma, dar am câștigat acest drept odată cu noul statut. E drept, pentru mine animalele sunt pet, indiferent de talie, indiferent de rasa, nah, copil crescut la bloc. Daca ar trebui sa vânez aș muri de foame linistita, dar slava Domnului nu e cazul. 

Îmi place tare mult ca e aproape de casa cumva, la numai 15 minute de mers cu mașina, cam asa. Distracția e garantată indiferent de vârstă, sa nu mai zic ca mai pleci și cu o plasa cu lactate adevărate cumpărate de acolo. 

Deliei i-a plăcut sa hrănească animalele și sincera sa fiu pare mai curajoasa decât mine. A insistat sa se dea și pe saltelele gonflabile alături de alți copilasi, dar din păcate nu am putut sa o lăsăm fiind prea mulți copii și ea nu foarte stabila pe piciorușe. Partea buna e ca a plecat leșinată de acolo, ca atare acum doarme neîntoarsă. Numai beneficii :). 

Ce nu ne-a plăcut nu tine de ferma, ci de oamenii care vin, dar aia e. Din păcate unii dintre părinți găsesc normal sa arunce mucuri de țigară în spațiul de joaca pentru copii ca deh, ce mare lucru să se joace copiii cu niste mizerii? Poluarea fonica creata de părinții celor mici îmi pare iar o problemă, singura șansă să scapi de ea ar fi sa nu vii într-o zi de weekend sau zi liberă.

Comments

Popular posts from this blog

Unde-i aia de dinainte?

Trebuia sa ajung la control ginecologic la 6 luni dupa ce am nascut, doar ca timpul nu imi este intotdeauna cel mai bun prieten, ba m-au mai sabotat si cei de la Medicover si mi-au anulat in 2 luni controalele si uite asa ca in loc de controlul de 6 luni, s-a facut de 9 luni. Am facut analizele si dupa ce am primit rezultatele hai sa merg sa mi le interpreteze. Ajung acolo, plin de gravide fericite cu sarcini mai mici, mai mari, in fine. Ma uit in jos la pantalonul meu, surpriza... O pata de banana, pentru ca hei, facem autodiversificare si ii era foame copilului in masina. Racai banana cu unghia, ca nu aveam alta opțiune la momentul acela si stateam si ma gandeam, cum ar fi sa le zic gravidelor "vedeti pata asta? E banana, asa o sa fiti si voi peste cateva luni". Mai arunc un ochi peste bluza sa vad daca mai am si alte pete, un san la loc celalalt iesit. Si ma bufnea cumva rasul cat imi lua sa ma pregătesc cand mergeam la un control in sarcina sau inainte, ca ma schimbam de ...

La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu.  Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior. In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi ...

Alaptarea - între plăcere și durere

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.  Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.  Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...