Skip to main content

Pădurea Cernica - oaza noastră de liniște

Căldură mare, Moncher! Și unde  te retragi dacă nu la pădure?

Ne-am echipat cu mic cu mare și cu foarte mic (aka Happy - câinele), am luat apă și te ceva de mâncare și am dat o tură la pădure ieri. Să zic  facem maximum 20 de minute până acolo cu șina

Pădurea Băneasa e tare departe de noi și de vreun an am descoperit Pădurea Cernica, o adevărată oază de liniște lângă București, unde doar bicicliștii ce te mai deranjeazăÎn rest e liniște și pace, păsărelebroscuțecâte-un cormoran, rațe mai mici și mai maricâte-un pescar ce își mai încearcă norocul (deși am dubii  se prinde mare lucru) sau măcar pierde vremea pe acolo. Ieri am întâlnit un grup de pescari cu un bidon de 5 litri în care puneau "marile" capturi, ajunseseră pe la 80 și ceva de pești mici.

Cum am ajuns Deliei i-a revenit sarcina de a ține lesa câinelui n-avem loc de ea, motiv pentru care amărâta de Happy mai rămâne pe acasă când ieșim pe undeva, sa evităm certurile cu mezina. A mai lăsat`o din mâna cât am ținut-o în sistemul de purtare pentru somn sau relaxare (relaxarea noastră  nu mai stăm cocoșați  o ținem de mâna) sau a mai dat de vreun mușuroi din care  temeam  nu iasă vreo cârtița la cât îl amestecă

Pretutindeni erau pui de broscuțe mici care săreau în sus și în jos, de nici nu vreau   gândesc te și-au găsit sfârșitul sub tălpile noastre. Una cu siguranță a fost făcută afiș de Delia, pe vazutelea. 

Singurul disconfort  zic  au fost țânțariifiind vreo 6-7 lacuri în zona e destul de umed și cam plin de țânțaridacă nu uitam de ei probabil ne-am fi dat cu spray sau măcar luăm niște plasturi împotriva lor. Dar măcar lacurile astea au adus bucurie câinilorcare s-au aruncat în ele si s-au innamolit și ne-au stropit de dracii ne-a găsit (mai mult al prietenilor noștri, Happy maxim pe Delia ar fi putut sa o stropească la cât e de mica). 

Toate  toate dar noi eram frânți după plimbarea asta, Delia în schimb, parcă se încarcă de la soare, nimic nu o obosește sau și dacă oboseșteîși revine rapid după un pahar cu apă. Ți-am pus gând rău, de-abia aștept să crești mare sa faci un sport ceva, să te obosești bine pe acolo, pana atunci o sa iau doza dubla de magneziu să-ți fac față. 



Comments

Popular posts from this blog

Unde-i aia de dinainte?

Trebuia sa ajung la control ginecologic la 6 luni dupa ce am nascut, doar ca timpul nu imi este intotdeauna cel mai bun prieten, ba m-au mai sabotat si cei de la Medicover si mi-au anulat in 2 luni controalele si uite asa ca in loc de controlul de 6 luni, s-a facut de 9 luni. Am facut analizele si dupa ce am primit rezultatele hai sa merg sa mi le interpreteze. Ajung acolo, plin de gravide fericite cu sarcini mai mici, mai mari, in fine. Ma uit in jos la pantalonul meu, surpriza... O pata de banana, pentru ca hei, facem autodiversificare si ii era foame copilului in masina. Racai banana cu unghia, ca nu aveam alta opțiune la momentul acela si stateam si ma gandeam, cum ar fi sa le zic gravidelor "vedeti pata asta? E banana, asa o sa fiti si voi peste cateva luni". Mai arunc un ochi peste bluza sa vad daca mai am si alte pete, un san la loc celalalt iesit. Si ma bufnea cumva rasul cat imi lua sa ma pregătesc cand mergeam la un control in sarcina sau inainte, ca ma schimbam de ...

La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu.  Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior. In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi ...

Alaptarea - între plăcere și durere

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.  Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.  Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...