De un an și ceva suntem în continuu cu copilul, eu cel puțin. Cred că pot număra pe degetele de la o mână de cate ori am ieșit singură undeva. În principiu, am fost acum vreo 2 săptămâni la tuns singură, în timp ce dormea, de vreo 2-3 ori cu câinele afară și o data la stomatolog.
Ei, iată că azi am lasat-o cu bunica și am plecat amandoi. Ea pare că a suportat foarte bine, eu în schimb... am avut impresia că îmi lipsește ceva. Timp de 3 ani (sarcina+ de când e cu noi) și ceva să fie acolo și brusc să nu fie e de-a dreptul bizar, efectiv simți ca îți lipsește o mână, un picior. Ciudat mai e și să stai pe locul din față.
Am mai ieșit anul trecut să facem o baie în mare, dupa vreo jumătate de oră ne-a sunat mama să urcăm că plânge și nu o poate consola nicicum. Ei, se pare că a crescut Deliuca și poate sta fără noi o oră - două. Ciudat mai e să te regăsești cu tatăl copilului, doar voi 2, al naibii de ciudat.
O fi bine, o fi rău că suntem legați amândoi de copil, nici nu știu. Că și când merg la controale/ stomatolog, plecăm în clan. Mă întreb când om lăsa-o undeva pentru câteva zile, când om putea noi să facem asta. Probabil la 18 ani când ne-o flitui ea, că noi nu știu dacă ii vom oferi libertatea asta fără cererea ei.
Comments
Post a Comment