Cum mi-am petrecut concediul de maternitate

Nu-mi vine să cred că în curând se încheie concediul de maternitate. Doi ani păreau o eternitate și totuși, au trecut într-o clipită. 

Cu bune, cu rele, cu haos, cu nopți nedormite. Pot sa afirm cu mâna pe inimă că nu a fost cum îmi închipuiam. Visam ca în acest concediu să rup cu învățatul și cumva chiar am învățat mult, despre mine, despre sarcină, despre copii, despre bolile acestora, despre lână, despre montessori, babywearing, milestones, despre cum să supraviețuiești cu un bebeluș, dar în mod cert eu eram convinsă că altele vor fi cunoștințele pe care mi le voi dezvolta. 

Nu știu cum ne vom descurca odată reîntoarsă la serviciu, probabil greu, ca și până acum, însă cu multe boli, căci, deh, a intrat copilul în colectivitate, plus un job pe lângă. Rezumat în trei cuvinte, o să o luăm razna. 

Prioritățile s-au schimbat, de unde până să apară Delia pe lume singurul scop era să bifăm cât mai multe ieșiri, cu prietenii, în aer liber, călătorii, dar și pe la serviciu aveam niște ținte, acum nu îmi doresc decât să petrecem cât mai mult timp împreună, preferabil sănătoși.

Cei doi ani au fost marcați de singurătate. În mod cert și pandemia a contribuit binișor la starea asta, însă cumva realizezi că prietenii vin si pleacă din viața ta când interesele nu mai sunt similiare, când nu poți fi înțeles. Și cum mama naibii să înțelegi o mamă când singura ta grijă sunt kilogramele în plus sau că trebuie vaccinată pisica, sau că fusta preferată nu mai e în magazin sau cine știe ce bazaconii. Partea bună e că și apar oameni noi, care te înțeleg, care sunt acolo când simți că ai luat-o pe ulei, când toate corăbiile se duc la fundul fundului. Nici nu trebuie să îți spună ceva, doar să știi că sunt acolo, că nu ești singură pe Terra și te ascultă cum te plângi fără să te judece, au trecut și ele pe drumul acela sau trec chiar în același moment. 

Nu stiu dacă aș schimba prea multe, așa complicat cum a fost. Probabil dacă aș da timpul înapoi aș căuta timp pentru mine, pentru sală mai ales, poate aș fi fost o mamă mai calmă dacă reușeam treaba asta. Ah! Și probabil aș dezinstala Facebook și Instagram cum am făcut asta acum vreo săptămână, deși era singura fereastra prin care respiram și aerul altora. Și ca ironia sa fie ironie până la capăt, nu am renunțat la platformele de socializare, acum rup in două Linkedin, care a devenit de altfel o mizerie. 

picture from Unsplash