Skip to main content

Dacă vrei, poți

Leșin când aud influencerii "dacă vrei, poți" sau nu exista "nu pot". Ba uite ca există. Să dea naiba dacă apuc să fac ceva pentru mine, oricât de tare mi-aș dori.

De când am revenit la serviciu îmi dau seama că viața mea era lux până acum, în momentul de față efectiv nu mai am timp. Practic treaba mea a rămas aceeași, copilul e tot acolo, doar că mai am și un job de 8 ore pe lângă. E haos, sunt haos. Imi smulg părul din cap ca nu reușesc să termin nimic.

Înainte să incep eram încurajată "o să vezi că o să fie bine când o să incepi serviciul". Ei bine, nu, nu mi-e bine. E al naibii de greu să nu ai ajutor și după cum ziceam " dacă vrei, poți", mesaj pe care il aud deseori de la influencerii de 2 bani care o ard healthy pe la sală . No shit! Am reușit sa merg o dată la sală într-o lună, iar duminică, când am fugit după ce am culcat copilul, am ajuns la sală și era închis. Imi venea efectiv sa plang la ușa.

Probabil ca poți, nu zic nu, când nu ai un copil după fundul căruia stai doar tu și tatăl lui. Când unul lucrează până 17 și celalalt de la 17 in sus ca să nu rămână copilul descoperit și să și poți lucra cât de cât.

Să nu mai zic ca după 2 ani de pauză simt că mâinile mele sunt de mămăligă, că creierul meu e făcut pané, că nu mai sunt ce am fost. Cu cât ma străduiesc mai mult, cu atât îmi iese mai puțin, devin mai stângace și simt că nu am nicio menire, că nu mai reușesc să fac nimic ok. 

Ei bine, dacă vrei, poti! 😱

P. S. ( postarea este de acum cateva săptămâni, la fel de mult nu pot nici acum) 


Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Unde-i aia de dinainte?

Trebuia sa ajung la control ginecologic la 6 luni dupa ce am nascut, doar ca timpul nu imi este intotdeauna cel mai bun prieten, ba m-au mai sabotat si cei de la Medicover si mi-au anulat in 2 luni controalele si uite asa ca in loc de controlul de 6 luni, s-a facut de 9 luni. Am facut analizele si dupa ce am primit rezultatele hai sa merg sa mi le interpreteze. Ajung acolo, plin de gravide fericite cu sarcini mai mici, mai mari, in fine. Ma uit in jos la pantalonul meu, surpriza... O pata de banana, pentru ca hei, facem autodiversificare si ii era foame copilului in masina. Racai banana cu unghia, ca nu aveam alta opțiune la momentul acela si stateam si ma gandeam, cum ar fi sa le zic gravidelor "vedeti pata asta? E banana, asa o sa fiti si voi peste cateva luni". Mai arunc un ochi peste bluza sa vad daca mai am si alte pete, un san la loc celalalt iesit. Si ma bufnea cumva rasul cat imi lua sa ma pregătesc cand mergeam la un control in sarcina sau inainte, ca ma schimbam de ...
Post a Comment
Read more

La sala din Salajan

Mi-am luat ieri inima in dinti si am zis sa verific daca sala de fitness de langa casa are un program decent, adica de la 6-7 sa pot ajunge si eu.  Acasa e o adevarata aventura sa fac sport, daca e treaz copilul ma trage de toate alea, basca se urca pe mine daca fac abdomene. Daca doarme, singurul loc in care as putea face ar fi la bucatarie, insa pe langa faptul ca sunt inconjurata de ispite alimentare, ma mai trezesc ca nu am dat bine cu matura si mi se lipeste vreo bucata de banana de talpa sau mai simpatic, las greutatile pe masa si cand se trezeste mezina trage de ele pana aterizeaza (hopefully) pe gresie. Ca mi-am facut vreo 10 cruci in cerul gurii sa nu cumva sa ii cada in cap in cele 5 secunde in care am vazut scena. Norocul ei, i-a cazut fix langa picior. In fine. Cu copilul in carut ajung acolo, pe langa sala vuiau pustani musculosi care ma priveau curios, ce mama dracului face asta cu carutul la sala? Dar nu puteam eu sa le zic: " pai ma baieti, cand faceam eu sala voi ...
Post a Comment
Read more

Alaptarea - între plăcere și durere

De când eram însărcinată mi-am dorit să alăptez exclusiv cat mai mult timp, doar că socoteala de-acasa nu se potrivește tot timpul cu cea din târg, așadar alăptarea mi s-a părut challenging și încă mi se mai pare, după 7 luni.  Primele zile credeam că nu fac ceva bine, întrebam pe toată lumea din spital daca o alăptez bine, fiecare îmi explica diferit. Echipa de Neonato mă îndemna într-un mod agresiv sa îi dau formula, spunandu-mi că plânge pentru că îi e foame. Eu pe de altă parte fiind chitita pe ce învățasem la cursurile prenatale, nu voiam neam. Până la urmă am cedat și mi-a părut foarte rău, am suferit efectiv pentru că îi dau lapte praf iar în următoarea zi după externare am mers la medicul pediatru care era și consultant in alăptare pentru a mă lămuri daca fac ceva gresit, daca are copilul vreo problema.  Știam că alăptarea nu doare, așa învățasem, pe mine mă durea. Știam că simți plăcere când alăptezi, nu simțeam plăcere, ci doar durere. Nimeni nu îți spune că până nu ...
Post a Comment
Read more