Madame Gogany

De mult nu am mai simtit entuziasmul sarbatorilor. Nici nu mai stiu, probabil de cand eram mica. O buna perioada de timp nu am dat 2 bani pe sarbatori in general, ba era mama departe, ba eram doar cu ea, ba eram singura in tara din nou.  Imi amintesc cu drag de sărbătorile din copilarie cand faceam ornamente de brad cu mama si ne cacaiam pana ne trezeam ca e 24 decembrie si ne apucam de facut curat pana la 12 noaptea sa nu ne prinda Crăciunul cu mizerie in casa. De bunatati ne apucam mai din timp, de cu o zi 2 inainte. Apoi mergeam in prima zi la nasi, a2a ne relaxam iar in a3a era ziua mamei si ne adunam cu bunici matusi, veri, prieteni, intr-un apartament micut de 2 camere. Dar ne era bine asa.  De cand am nascut ma gandesc la Craciun, cum va fi primul cu fiica noastră, cum va avea 9 luni de Craciun, cum ne vom pregati cu cadouri pentru ea, cum o sa fim noi 3 sau cu bunicii ( ca nu stii niciodata cum te loveste covidul) cum vom impodobi casa, cum vom asculta colinde.  D...

Usor, usor (si nu prea ușor) se fac 9 luni de cand a aparut Delia in viata noastra. Inainte sa nasc (cred ca înainte, ca cine mai stie ce a fost inainte si ce dupa) am ascultat un psiholog care spunea ca efectele secundare asupra psihicului se vad dupa 9 luni la mamele care isi cresc copiii singure. Am stat cu teama asta pana acum si pot confirma.  Desi teoretic viata e mai usoara, mai palpitanta, mai interactiva, tot grea e si parca energia se imputineaza pe zi ce trece si ciuda pe mine ca nu pot face lucrurile mai bine, ca nu am mai multa rabdare, ca nu acord atentie100% si folosesc prea mult telefonul, ca nu stiu suficient, ca nu fac suficient. Ieri sau alaltaieri am facut un test de personalitate si nu stiam ce sa raspund, ce as fi răspuns acum 9 luni sau conform noii mele versiuni. Am terminat testul si mi-am zis " dar eu nu sunt asa, asta nu sunt eu" intrebandu-ma daca ma voi mai regasi in acel "eu" de dinainte. Oare ce imi lipsește de nu pot fi fe...

Cand ma gandesc la cărțile care mi-au marcat copilaria, inevitabil imi vine in minte povestea lui Jorg. Era o carte un pic traumatizanta daca stau sa o judec acum, despre un copil care manca dulciuri si care nu se spala pe dinti, asadar s-a procopsit cu o carie. Mult timp nu am baut apa dupa altcineva din teama de a nu lua carii, care in viziunea mea erau niste omuleți verzi cu tarnacop (asa era ilustrata). Evident, stiam pe de rost textul, fiind o placere sa o corectez pe mama cand facea vreo greseala sau adormea in timp ce mi-o citea.  Mi-am zis ca atunci cand voi avea un copil, va avea o biblioteca impresionanta, așadar la aproape 9 luni are deja muuulte carti, unele primite de la mama, in franceza, altele luate de mine in perioada sarcinii si tot cumpar de parca nu ma pot opri. Multe nu sunt inca pentru varsta ei, dar va veni si timpul lor. Ieri dimineata am auzit la Morning Glory ca a aparut o noua carte care probabil va sta tare bine pe raftul Deliei,  Jimi si Fenderica ...

De ceva timp, nici nu stiu sigur daca de cand am început sa beau cafea, am devenit f elitista, imi doresc din cand in cand o cafea buna. Ce inseamna cafea buna? Ei... nu stiu sa explic, dar imi face impresia ca laptele are un rol f imp, probabil si cafeaua. Efectiv nu stiu sa explic, inca nu sunt atat de rafinata incat sa stiu ce note ale cafelei imi plac, ce da aroma care imi place, etc. De cand cu pandemia parca apreciez si mai mult o cafea buna.  Dupa ce am nascut, de teama ca nu mai doarme copilul, am devenit experta in cafea decofeinizata, pentru ca prima grija e sa beau o cafea normala si ulterior ajung la ceva cafenea (cand ajung sau vine tazz pe la noi sa ne aduca).  Ieri am primit o cafea de la Starbucks, decofeinizata, chipurile de sarbatoare, cu aroma de gingerbread. Pe vremuri ma incantau siropurile, acum nu prea, caut cafeaua aia cremoasa pe care nu o pot face acasa. Toate bune si frumoase, cafeaua de dar nu se cauta la dinti ( da, da, știu ca nu asa s...

Inainte de a fi mama, in fiecare saptamana ma epilam atent, un fir nu imi scapa. Ma pensam, ma dadeam cu crema, mai faceam din cand in cand un peeling, ma dadeam cu anticelulitic, ma machiam, ma parfumam. Din rutina mea facea parte sala, trageam, transpiram, endorfinele imi provocau implozie.  Pe timpul sarcinii ma dadeam constiincios cu crema anti-vergeturi, imi faceam exercitiile zilnic pentru o nastere mai usoara, kegel, exercitii pentru perineu. E drept, am nascut usor, presupun ca au avut un aport toate astea. Vergeturile nu m-au ocolit pentru ca am avut o burta IMENSA.  Acum. Acum... Acum fac un dus pe apucatelea si sunt fericita, de multe ori se aseaza in fund si se uita la mine. Epilatul de 9 luni nu mai reprezinta o activitate saptamanala si vad ca pot rezista si asa. Sportul reusesc sa il fac cu copilul care se uita curios ce mama naibii fac si cum reusesc sa ma misc asa si parca se intreaba de ce fac asta? Kegel, uit sa fac desi n-ar fi rau deloc. Masaj?...

 Am mers pana la Mercerie sa caut nistre velcro pentru hainuta cainelui ca nu se mai prinde cel vechi si stand eu asa in magazin cu copilul in sistemul de purtare, tot insista vanzatoarea ca ce baiat frumos blabla. Nu stiu ce a fost in capul meu sa ii spun ca nu e baiat, ci fata. Atat mi-a trebuit, ca a si inceput sa imi povesteasca cum toata lumea credea si de fiica ei ca e baiat, ca era bruneta. Ca asa par domle copiii bruneti, baieti. Si de ce nu are cercei, ca sa ii zic nasei sa ii puna copilului cercei, sa ii ia copilului cercei de haur sa se vada dom`le ca e fetita. Ca se pun pana in 2 luni si jumatate ca sa nu simta.  Oare cum ar fi reactionat daca ii ziceam ca nu are nasa si e si nebotezata ? Nu am avut curaj sa mai zic si asta. :D Si totusi, ce naiba a fost in capul meu sa o corectez ca e fata? Pentru ce atata polologhie ? Uite asa am visat peste noapte ca ii punea cineva cercei cu forta copilului si sufeream ca o doare. Lasa sa creada lumea ca e baiat si ...

Dimineața i-am spus Deliei că astăzi este ziua României și noi suntem romani, nu știu cât pricepe ea, dar mi s-a părut important sa ii spun, la fel cum ii povestesc de toate cele.   Și pentru că astăzi a fost zi libera, mi-am amintit cat de bine au picat anul trecut liberele și am stat frumușel in casa pentru că... COVID. Și mi-am dat seama că noi nu vom mai avea zile libere de acum încolo, pentru că... Copil.  Așa am simțit și când am mers de ziua mea la Ikea, după ce, spre norocul meu, am fost la ecografia de primul trimestru. Nu am cumpărat decât niște chestii pentru Delia și am realizat că de acum mare lucru pentru mine nu îmi voi mai cumpăra. Revenind la 1 decembrie, mi-aș dori ca românii să fie un popor mai tolerant, cred că ne-ar fi tuturor mai bine, in trafic, in magazine, in instituțiile publice etc. Și mi-ar mai plăcea să scrie corect, daca tot sunt atât de patrioți. Să scrii și să vorbesti corect cred că e o adevărată dovada de patriotism.  Desteapta-te, romane...